„În spatele creaţiei se află veşnicul anonim. Cu câtă forţă şi cât altruism este încărcată opera lor! Actul artistic al acestei trupe este unic atâta vreme cât autorul are puterea să nu spună „eu sunt cel ce te-am creat”.
Cei care apreciază se împletesc cu povestea lor, devin simbiotici în gestică şi asistă la tema piesei care întotdeauna este universal valabilă.

Urmăream jocul metamorfozat al operei, al actorilor şi al publicului, deopotrivă. Toate şi toţi erau unul şi una. Cei din urmă imitau reflexiv nemişcarea. „Joue avec moi”, cum ar zice Prevert, „ et loiseau joue avec lui” şi oamenii toţi intrau în acelaşi timp, în aceeaşi gaură gri, în aceeaşi poveste trăind aceeaşi dramă. Rara avis, manifestarea teatrală condusă de Mihai Mălaimare.

În spatele cortinei istoria redevine prezent, mesajul redevine cotidian, actorul se transformă în spectatorul publicului, pierzându-se în mulţime, până la anonimat.
Cine, cui şi ce i-a dat? Aceasta este întrebarea! Oamenii poartă măşti albe pentru zile senine, actorii nu poartă nimic – ei sunt realul nevăzut şi totodată iluzia fiinţării.
În culise actorul nu leapădă masca, ci o schimbă, doar! El va ieşi pe uşa din spate, în lumea pe care a jucat-o, imitând controlat sau haotic un alt joc – cel „de-a oamenii”!

Multumim, Teatrul Masca, La multi ani, Mihai Malaimare!