Sala Studio a Teatrului Odeon din București a avut în program în această seară, de la ora 19.30, spectacolul „Pe jumătate cântec” ale cărui text, regie, costume, videoproiecții sunt realizate de binecunoscutul deja om de teatru Crista Bilciu ce se vădește a fi un iscusit dramaturg, dar și un bun, fin psiholog, un bun, fin cunoscător al tipologiei umane. Spectacolul este al Teatrului Odeon și va face parte din repertoriul Teatrului mulți ani de acum înainte; a început independent, construit cu sârg și migală de Crista Bilciu alături de Anda Saltelechi, protagonista cuceritoare a piesei, într-un apartament, iar acum „și-a găsit căsuță la Odeon” (după cum Crista ne mărturisește) spre bucuria celor două tinere merituoase talente, pe tot atât de mult cât și a spectatorilor.

(În imaginea alăturată -regizorul, dramaturgul Crista Bilciu.) Spectacolul este o atentă analiză psihologică asupra Francescăi, interpretată remarcabil de Anda Saltelechi, o tânără actriță care nu doar promite, dar -deși puțini dintre noi o știm- este deja o revelație și o bucurie pentru spectator. Ea este pe rând copilul de 5 ani, apoi de grădiniță, școală, liceu, facultate, ea trece prin experiențele fiecărei vârste, adaptându-se la specificul fiecăreia. Ca actor, Anda trăiește, respiră prin toți porii rolul ei astfel că ne oferă în dar cu veridicitate și tot firescul o interpretare spumoasă nu doar convingătoare, captivantă nu doar plină de șarm și umor. Francesca trece prin experiențe din cele mai bizare uneori, hilare alteori, dar indubitabil percepe viața ca pe o suferință, ca pe o dramă la sfârșitul căreia ar dori „să se mai poată naște odată” pentru că își dă seama că a irosit atâta timp fără a cunoaște realmente bucuria de a trăi. Înțelege privind în jur, ajunsă la anii maturității, că uităm -în goana noastră nebună după bani- să prețuim sufletul pe care ea acum îl percepe ca pe un „chiriaș în propriul ei trup”. Atunci când nemilos este amenințată de cancer la 33 de ani, când abia descoperise bucuria în a fi mamă, înțelege că de fapt a trecut prin viață fără să fi trăit. Fiecărui an îi atribuie un sicriu, căci fiecare îi fusese lipsit de rost. O puternică amprentă a epocii comunismului cu toate neajunsurile ei răzbate din complexitatea trăirilor Francescăi, trăiri care ne sunt încă vii nouă, celor care am trecut prin acele timpuri.

Imagini din spectacol.

Spectacolul „Pe jumătate cântec” este o laborioasă risipă de talent, de joc scenic fără prea mult efort de recuzită, umorul fin, subtil face deliciul multor pasaje spre a pregăti un final dramatic și care invită la meditație asupra existenței în sine, asupra iubirii pe care amânăm să o dăruim preferând să o încuiem precaut sau mai degrabă egoist înlăuntrul nostru.

Anda Saltelechi ne-a încântat în această seară cu șarmul său, cu naturalețea interpretării, cu o voce caldă de care personajul Francesca ar fi vrut să se ajute spre a deveni cântăreață. Toate aceste frustrări ale nedevenirii Francescăi ajung acum, târziu și totuși devreme să roadă sub forma nemilosului cancer, în trupul său. Tot ce nu și-a oferit o viață întreagă acum sapă în carnea sa, iar asta o macină și ucide moral, psihologic, biologic.

Între atâtea cancan-uri cotidiene, spectacolul „Pe jumătate cântec” este o revelație și o bucurie pentru spectatorul în căutare de valoare autentică, de educație prin cultură. Nu putem prețui mediocritatea în defavoarea autenticului. Valoarea învinge prin sine însăși pe cât Adevărul minciuna. Crista Bilciu ne obișnuiește cu spectacole rafinate, subtile pe cât și clare, iar în acest spectacol, Anda Saltelechi e cea mai potrivită alegere.

Vă invit să intrați pe pagina oficială a acestui spectacol spre a putea descoperi singuri cuvinte elogioase pe care Crista și Anda le smulg acelora care înțeleg vertical noțiunea de Valoare în Teatru și în genere deopotrivă.

Dana Staicu, scriitor, București

Pe jumătate cântec