In zi luminata de april’, am pasit in cetatea Tragovistei, ca si cand m-as fi intors acasa. Am adus cuvant si muzica, am adus Apa de Ploaie sa binecuvanteze Calea Luminii la care am fost partasi si din care ne-am adapat ochii desculti si cele 21 de grame vibrand la unison cu viul oamenilor de aici.

Primul popas a fost intr-un spatiu luminos, in casa cuvantului scris, Biblioteca Judeteana Ion Heliade Radulescu din Targoviste, pus la dispozitie din generozitatea si dragostea pentru cuvat si muzica de d-na director Carmen Vadan intr-o fericita „complicitate’’cu Cristi Iordache cel ce intoarce cu pricepere si cu sufletul, ceasul culturii in cetatea straveche. Alaturi de Cristi, ni s-au alaturat prieteni dragi, unii coborati din virtual in lumea noastra cea de toate zilele, Petruta Serban, Stochita Atena Gabriela, Adrian Melicovici au adaugat 21 de grame Apei de Ploaie, sporind deodata cu ea si cu noi.

Si pentru ca am scris de dragul tacerii si nu al cuvantului, am fost onorata de parerile unor oameni de marca ai poeziei, domnii Voicu Constantin, Ion Iancu Vale, Grigore Grigore, oameni ce „se tin de cuvant”, cantarindu-l, gustandu-l, rostindu-l, mangaindu-l ori dojenindu-l cu drag.

Alaturi de mine, Walter Dionisie, muzicianul ce a resusit sa-mi scoata din „fire” cuvantul , sa-l imbratiseze in sunete atat de simple si de aproape de bataile inimii, Anamaria Nicoara, un artist complex, in care sensibilitatea si forta fuzioneaza in compozitii de-o rara frumusete si vibratie inalta, Adi Cretu –un poet al fierului, ce imblanzeste metalul pentru a-l darui in forme care sa ne vorbeasca .

Dupa acest minunat popas, dupa ce am strabatut Calea Luminii, am fost gazduiti intr-o locatie de exceptie, Cocoşul Negru, mai mult decat un pub, un loc in care muzica de calitate este in apele ei…de ploaie, de aceasta data, loc in care Walter si Anamaria au sustinut un concert de zile mari..precum Joia cea mare. Ii multumim lui Mihai Constantinescu pentru minunata primire si pentru deschiderea catre calitate si bun gust.

Si cum se cade in incheiere…

Mulţumesc din tot sufletul meu
mamei…că a îndrăznit să mă nască,
lui Dumnezeu…că este atotputernic,
morţii…că m-a lăsat în pace,
iubirii…că se viseaza imposibilă,
şi celor care mi-au arătat cum cade
apa de ploaie…

Anca Oprescu – Global Association for Human Recovery

Aprilie 2012 – Targoviste – Renasterea Cetatii