Pe scena Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște, vineri, 3 martie de la ora 19.00, va avea loc premiera spectacolului ”Pasarea de foc” în regia Irinei Niculescu și scenografia semnată de John Lewandowski. Prieteni vechi ai teatrului târgoviștean, Irina Niculescu și John Lewandowski au mai lăsat o moștenire artistică anul trecut – spectacolul de păpuși ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare.

Am fost invitați la o conferință de presă, acolo unde am primit informații despre premiera Teatrului Tony Bulandra, cea care deschide stagiunea 2017, ”Pasărea de foc”. Distribuția: Ana Crăciun Lambru, Ana Maria Cucută, Monalisa Toncu, Sebastian Bălășoiu. Vă așteptăm astă seară la spectacol, pentru că cele mai multe emoții le veți simți acolo.

Ce înseamnă teatrul de umbre?

Irina Niculescu: Teatrul de umbre se face în lumea întreagă. Este o formă de teatru foarte veche, de peste 1000 de ani, care există cu precădere în Indonezia, în China, în India unde face parte din cultura tradițională și rituală. A fost redescoperit acum 50 de ani și artiști din lumea teatrului de păpuși și lumea teatrului vizual au încercat forme contemporane cu ajutorul teatrului de umbre. Pentru mine este pentru prima dată când fac un spectacol în întregime de teatru de umbre. Teatrul de umbre aduce împreună, pe ecranul de pânză, lumina și întunericul.

Spectacolul este o adaptare după o anumită poveste?

Irina Niculescu: Este o adaptare liberă a basmului rusesc, pus pe muzică de Igor Stravinsky, care a compus muzica de balet la începutul secolului XX și a creat suita pe care eu o folosesc în spectacol. Muzica este sublimă și eu am adaptat basmul rămânând fidelă temei importante, înfruntarea dintre Pasărea de Foc, lumina, speranța, dragostea, tot ce-i fumos în lume, încrederea în viață, cu întunericul, cu tot ce există agresiv, violent și care produce frică. În afara frumuseții muzicii și a textului, a vrut sa transmit copiilor curajul de a-și înfrunta fricile, de nenumărați factori, de autoritate, față de rău, față de urât, de necunoscut, față de violență. Cred că este un spectacol pentru toate vârstele, începând cu 7 ani,

Ce înseamnă scenografia într-un teatru de umbre?

John Lewandowski: Lucrăm cu un fel special păpuși umbre. Păpușile nu sunt doar niște umbre, ci sunt foarte colorate, am folosit cerneală pentru sticlă și au culori extrem de vibrante. Ne-am jucat cu culorile pentru a da un aspect important caracterelor pe care le reprezintă. Nu doar Pasaărea de foc este strălucitoare, de un roșu-portocaliu, dar și Kaschei, magicianul cel rău, este colorat cu un albastru închis, care denotă lumea sa profund negativă. Ne-am dorit ca acest spectacol să poată fi jucat nu doar pe scena teatrului, dar și in aer liber cu o orchestră simfonică, doar noaptea, pentru ca este nevoie de întuneric total. Teatrul de umbre este o formă grafică, se îmbină arta plastică contemporană cu această formă de spectacol. Noi am combinat umbre umane, cu umbre de păpuși. Dificultatea pentru actori este că în anumite momente evoluează în beznă totală și trebuie să-și manevreze păpușile în întuneric.
Este interesantă combinația între orchestră și teatru de umbre, pentru că se redă o poveste si în același timp familiarizează publicul tânăr cu muzica simfonică.

Există și text în spectacol?

Irina Niculescu: Da, este un spectacol făcut cu povestitor, un actor cunoscut din teatrul târgoviștean, Sebastian Bălășoiu, care la început este povestitor pe viu, apoi dispare, și joacă mai multe roluri în specatcol. Există foarte puțin dialog, tocmai pentru a ajuta copiii să se identifice cu eroul copil.

Cât timp au durat pregătirile pentru acest spectacol?

Irina Niculescu: Este un spectacol pe care îl lucrez cu John, am început discuțiile, conceptul, alesul și construcția păpușilor, pe care le-am făcut în statele unite și le-am adus aici, a durat cam 3 luni. Avem un atelier de lucru, acasa la Cincinatti, John a creat o machetă și am experimentat fel de fel de imagini.

Cum a fost colaborarea cu Teatrul Tony Bulandra?

Irina Niculescu: A fost o perioadă foarte intensă. Noi am revenit cu mare plăcere la Teatrul Tony Bulandra, în primul rând ne place spiritul de aventură al teatrului care creează atât de multe spectacole, care are ambiția să aducă spectacole deosebite, și să asigure publicului din Târgoviște un repertoriu foarte bogat și m-a impresionat faptul că deși era iarnă și zăpadă afară, sălile erau pline. Apoi ne place foarte mult orașul Târgoviște, ne simțim foarte bine aici, ne place orașul vechi, și se simte moștenirea din evul mediu, istorică și culturală a locului. Poate că nu vă dati seama, pentru că stați aici în fiecare zi, dar eu am simțit-o foarte puternic.

MC RANIN:
Irina Niculescu este o persoana modesta, nu-i place sa vorbeasca despre sine, asa ca o s-o fac eu in cateva linii. Cum am cunoscut-o pe Irina Niculescu? Eu aveam 18 ani neimpliniti si Irina Niculescu era asistenta domnului profesor Mihai Dimiu la IATC, pe vremea aceea. Deci am petrecut mai multi ani in mediul universitar si era singurul regizor din Romania care studiase la Praga, marionetele. Sigur ca noi mai stiam ca este fiica Margaretei Niculescu, (ea se bucura cand pomenim lucrul asta, altii se ascund). Aici e foarte important, pentru ca putem vorbi de o dinastie de artisti. Margareta Niculescu este presedinte de onoare al UNIMA (Union Internationale de la Marionnette), a pus bazele secției de păpuși a Teatrului Tandarica în 1949, a carei directoare a fost si traieste de foarte multi ani la Charleville Mezieres. Margareta Niculescu a inventat practic genul acesta in Romania fiind creatoarea Teatrului Tandarica din Bucuresti. Iar eu am avut sansa in anii 80 sa vad spectacolele Irinei Niculescu care erau spectacole de dizidenta, dar in primul rand de avangarda teatrala. Lucra cu muzicieni, cu mini-marionete, texte foarte puternice, unele contra regimului, in spatii neconventionale. Apoi a plecat in Statele Unite si dupa aia au ajuns in Elvetia la Geneva, unde John Lewandowski a fost co-directorul unui teatru. Au lucrat multi ani acolo, apoi s-au intors in SUA la Chicago, unde sunt in prezent. Irina a calatorit in toata lumea si John este un mare artist, un mare muzician, mare technician al marionetei, a contribuit direct la realizarea acestor marionete.