Am intalnit-o pe doamna Irina Niculescu, regizorul spectacolului Romeo si Julieta -piesa ce va debuta vineri, 26 februarie la Teatrul Tony Bulandra- in urma cu doua luni, in timpul castingului pentru spectacol si ulterior, la atelierele pentru confectionarea papusilor si la repetitii. Aflasem de la directorul teatrului, Mihai Constantin Ranin, despre prezenta domniei sale si despre realizarile deosebite pe care Irina Niculescu le-a atins de-a lungul carierei artistice. Amintim poate cea mai importanta dintre acestea, in prezent este Vicepreședintele UNIMA (Uniunea Internationala a Marionetelor) in Statele Unite ale Americii și membru al Comisiei de Training Profesional UNIMA Internațional.

Dintre festivalurile internationale unde Irina Niculescu a fost prezenta, mentionam, Bucuresti, Magdeburg, Charleville – Mézières, Dresde, Los Angeles, San Francisco, Atlanta, Ljubljana, Seville, Bilbao, Saragossa, Romania, Franța , Germania, Norvegia , Danemarca , Suedia , Spania , SUA , Canada și Elveția.

Dincolo de sutele de conferinte sustinute pe tema teatrului de papusi, sau despre formarea profesionala a papusarilor, despre traditie si cercetare in acest domeniu, scoli de teatru, oaspete in universitatile cu programe teatrale, a diplomei de Master of Fine Artssuma cum laude la Academia de Teatru, Film și Muzică, Universitatea Charles, Praga și a vietii dedicate teatrului de păpuși, am cunoscut un om modest, un om extrem de implicat in meseria pe care o iubeste; ne-am gandit atunci ce valori colosale a oferit Romania acestei lumi, ce lectii de naturalete, de autenticitate ne dau acesti oameni.

Am rugat-o pe doamna Irina Niculescu sa ne impartaseasca din experienta avuta in timpul pregatirii acestui spectacol gazduit de Teatrul Tony Bulandra din Targoviste.

Oficial Media: Povestiti-ne va rugam despre acest spectacol. Cum s-a nascut si de ce ati ales ca tema IUBIREA?

Irina Niculescu: Cand am fost invitata sa montez acest spectacol la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste mi-am pus intrebarea daca Shakespeare se poate face cu papusi . Am vazut multe spectacole tratate in diferite feluri si convingerea mea a fost ca Shakespeare nu e pentru papusi decat daca se parafrazeaza. Cum domnul Ranin a insistat foarte mult, m-am gandit sa fac aceasta incercare si sa-mi dovedesc daca se poate face, sau nu se poate face cu papusi si, m-a preocupat foarte mult sa motivez pentru mine insami, de ce cu papusi. Am vrut ca papusile sa nu inlocuiasca actorul pur si simplu si sa nu faca ce fac actorii. Si pana la urma cred ca am gasit legatura pentru ca Romeo si Julieta este o poveste de dragoste sublima, este o poveste in care dragostea este mai puternica decat moartea in care cei doi eroi se iubesc atat de puternic, de profund si de desavarsit incat, desi fac parte din doua familii dusmane, doua familii foarte conventionale care respecta toate conventiile si care i-au educat asa, in momentul in care se indragostesc ei rup orice bariera si orice conventie si isi urmaresc dragostea in absolut. Din pacate fiind constransi de contextul in care traiesc, un context agresiv aproape de razboi civil intre cele doua familii. isi vor gasi libertatea in moarte. De aceea, intr-un fel, vreau sa termin spectacolul cu o foarte scurta imagine cu cei doi care se intalnesc dupa moarte, tocmai ca sa mentionez aceasta libertate. Ce m-a atras pe mine este dimensiunea acestei iubiri si in afara de asta, faptul ca dragostea le da sentimentul unei libertati absolute in care nu exista bariere si nu exista conventii.

O.M.: Care este relatie dintre actor si papusa?

I.N.: Interpretii sunt actori papusari, personajele sunt purtate de papusi, de marionete, dar intr-o relatie permanenta cu actorul, intr-o relatie unde actorul si papusa se completeaza in diferite feluri. Actorul este complicele personajului, il ajuta, uneori ii creeaza un suport in scena, este totdeauna alaturi si am incercat sa gasesc o relatie care are o semnificatie.

O.M.: Ce inseamna teatrul de papusi pentru dumneavoastra?

I.N.: Am ales sa fac teatru de papusi pentru ca m-a interesat in primul rand capacitatea papusii de a transmite o emotie puternica, bineinteles avandu-l in spate pe actor, pentru ca actorul este cel care se prelungeste si se transmite in papusa si pe de alta parte, exista si relatia intre actor si papusa.  Aceasta relatie de completare, fie de complicitate, fie de conflict, care mi se pare ca da o alta dimensiune actului teatral.

O.M.: Ce vor vedea oamenii diferit fata de o piesa clasica de teatru in care nu sunt papusi sau nu sunt actori-papusari, cu ce vine in plus papusa ?

I.N.: Cred ca papusa vine cu o inocenta si cu o anume insolenta pe care actorul nu-si poate permite sa o aiba in scena, exista o perfectiune in papusa, este foarte emotionanta, este in mainile vizibile sau invizibile …

O.M.: Imita cumva cotidianul ?

I.N.: Nu cred ca imita cotidianul, dar papusa imi aminteste ( marioneta mai ales) in mare masura, de existenta noastra, de conditia noastra existentiala; pentru ca suntem manuiti de pasiunile noastre, de dragoste, de ura si asta a fost motivatia pe care mi-am gasit-o ca sa realizez acest spectacol cu papusi. Suntem trasi de fire invizibile care ne agita in toate directiile …

O.M.: Ati vorbit foarte mult de dragoste, de iubire, de povestea celor doi; este aceasta motorul care v-a determinat sa regizati  spectacolul?

I.N.: Da si am montat spectacolul in asa fel incat sa se adreseze tinerilor, adolescentilor dar si adultilor. Bineinteles ca si copii mai mari pot veni la acest spectacol, dar cred ca este foarte potrivit pentru tineret, tot de asta l-am montat cu muzica live… se va urmari papusile, se va urmari jocul, sunt momente cantate, sunt momente de umor, sunt momente de emotie dramatica.

O. M.: Chiar asta voiam sa va intreb, spectacolele dumneavoastra sunt motivationale, nu neaparat acesta, ci spectacolele dumnevoastra, in general. Sunt motivationale sau aveti si tragedii, drame sau comedii. Poate spectatorul sa invete, sa ajunga la esenta, la starea naturala, pentru ca vedem cum omul, de-a lungul timpului, a ramas setat in tipare, a devenit robot.

I. N.: Cred ca in spectacolele mele imi pun intrebari despre viata si imi pun intrebarile spectatorilor mai mult decat caut raspunsuri si cred ca e ceea ce ma atrage pe mine in teatrul de papusi. Sigur ca fac parte dintr-o generatie care a invatat sa faca un teatru care spune ceva, se adreseaza spectatorilor incercand sa imparta cu spectatorii, sa impartaseasca despre viata, un adevar important sau sa adreseze o intrebare, intrebari importante, intrebari pe care mi le pun eu insami.

Ceea ce mi se pare mie fascinant la papusa este ca atunci cand papusa reuseste sa transmita o emotie adevarata, care impresioneaza profund spectatorul, ea atinge un nivel spiritual. Este altfel decat actorul; ea trece intr-o alta dimensiune, intr-o dimensiune magica, simbolica, de care avem cu totii nevoie.

O. M.: Si cu toate acestea va auzeam mai devreme cand spuneati ca este foarte important actorul in aceasta piesa.

I. N.: Important este actorul pentru ca actorul este cel care se proiecteaza in papusa, in obiectul cu care lucreaza, chiar daca se exprima prin acel obiect, dar totusi trebuie sa aiba toate calitatile actorului si in plus stiinta si indemanarea si sensibilitatea papusarului.

O. M.: Cateva dezvaluiri din atelierul de lucru al Irinei Niculescu: repetitiile, conceptul muzical, castingul si unde ati construit papusile?

I. N.: Repetam de o luna de zile cred, sunt in Targoviste de aproape doua luni, de sase–sapte saptamani, in prima parte am lucrat foarte mult, ati venit sa ne vedeti cand lucram la constructia papusilor pentru ca marionetele sunt dintre papusile cele mai sofisticate, cele mai greu de construit, cele mai fragile si delicate.

Papusile au fost construite aici, adica in mare parte la Bucuresti de catre scenograf si pe urma cealalta jumatate a fost construita in teatrul din Targoviste. Au fost asamblate aici, costumele au fost facute tot la teatru unde am si finalizat totul. Daca ar fi fost construite de la inceput aici ar fi durat enorm de mult si Teatrul Tony Bulnadra are un repertoriu cu foarte multe premiere – nu am fi avut spatiu. Muzica a fost compusa o parte in Statele Unite si alta aici, urmarind spectacolul si evolutia procesului de creatie. Actorii sunt atat de la Teatrul Tony Bulandra,  dar si din Bucuresti. Asa cum stiti la casting am avut peste 60 de candidati. Este o echipa tanara, foarte entuziasta, pentru care genul acesta  de spectacol este un lucru nou.

Oana Grigore & Cristi Iordache

Va asteptam la Premiera, Romeo si Julieta de William Shakespeare!

Vineri, 26 februarie, ora 19:00, Sala Mare Teatrul Tony Bulandra Targoviste